Pe teritoriul localitatii au fost descoperite urme de locuire inca din epoca bronzului, in hotarul satului fiind identificate urmele unei cetati din acea perioada. In perioada interbelica, Ioachim Miloia a facut cercetari pe teren in locul cunoscut de localnici cu numele de „cetatuie”, la 2 km de sat, spre Sanandrei. Potrivit descrierilor facut de istoricul banatean, cetatea avea o forma patrata si era inconjurata de trei intarituri. Zidurile cetatii erau facute din caramida tare, dar timp de sute de ani, localnicii au carat de aici material pentru constructii, asa ca din ele nu au mai ramas decat urme de moloz. In concluzie, Miloia arata ca urmele de la suprafata indicau o cetate din perioada post-romana, cu ceramica medievala. Cetatea ramane insa prea putin studiata, fiind necesare sapaturi arheologice amanuntite.
De asemenea, exista vestigii clare din epoca daco-romana. Pe aici trecea un drum roman, dar mai ales valul roman, care traversa efectiv satul de la nord la sud si era inca vizibil in perioada interbelica, motiv pentru care istoricul Ioan Lotreanu nota ca „prin hotar se vad ruinele santului roman, si s-au gasit mai multe obiecte din timpul romanilor”. In 1940, naturalistul Alexandru Borza facea o cercetare amanuntita a acestui val si nota ca la Cerneteaz era cel mai bine pastrat, avea o inaltime de 1,8 metri si o latime de 10 metri.
Prima atestare documentara
Cartile de istorie si sursele consacrate de istorie banateana au dat drept prima atestare documentara a satului Cerneteaz anul 1470 sau 1492. In aceste surse, satul apare cu numele Cserneczhaza si era proprietatea nobilului Ordogh Ladislau.
Insa potrivit unor cercetari recente, publicate in Monografia satului, intr-un document medieval emis de vicecomitele comitatului Timis in 1372, aparut in Documenta Romanie Historica, se vorbeste despre mosia Cheme. Asadar, satul este cu cel putin 100 de ani mai vechi decat se credea.
Satul batran. Comoara
Initial, „satul batran” a fost amplasat pe partea stanga a paraului Beregsau, insa, datorita inundatiilor care afectau tocmai aceasta parte, asezarea s-a mutat cu timpul pe partea dreapta, mai ferita, unde se gaseste si azi.
In anul 1940, in timp ce se faceau sapaturi pentru santuri anti-tanc, in zona stiuta de localnici drept „satul batran”, a fost descoperita o comoara in care predominau monede batute in 1565, ceea ce ar putea fi un indiciu despre existenta in acea perioada a vechii localitati, in acel amplasament. De altfel, intr-un defter otoman din 1554, Cerneteazul este consemnat cu 18 case.
Comoara a fost gasita de soldati care sapau transeele, la o adancime de 1 metru, intr-o oala de lut invelita in panza de in si imbibata in ulei. Potrivit raportului militar intocmit atunci, acesta era compusa din „5 paftale de argint, 2 monede mari de argint, 157 monede mici de argint, 7 sfere rotunde de argint” si „4 nasturi de argint ca cei de cavalerie”.