Imi aduc foarte bine aminte de livezile de altadata pe care Giarmata le avea.
Era ora 8 dimineata si eram in vacanta,cu pachetul de merinde pregatit, ma indreptam spre fostul IAS,aici ne astepta bodoanca.
O cutie de fier cu geamuri,unele cu sticla altele fara cu mult praf si scartait legata de un tractor gata sa ne duca in camp la livada.
Ca si copil imi placea foarte mult,fiind in vacanta preferam sa merg sa muncesc,astfel castigam si un banut si aveam si fructe.
La Giarmata erau foarte multe livezi de toate felurile incepand cu ciresi,piersici,caisi,struguri,meri etc..
Noi cei mai tineri ne ocupam de ladite,mai exact de repararea laditelor,eram micii omuleti cu ciocanas si cuie care se ocupa de repararea laditelor de depozitatre pentru fructe.
Era frumos noi cei mai tineri lucram sub acest sopron,unde era racoare fiind scutiti de razele de soare,iar cei mai mari mergeau in livada la cules de fructe.
Ziua trecea usor trebuia sa reparam ladite pe care le duceam oamenilor ce culegeau in livada,faceam concurs intre noi care repara mai multe.
Pe la pranz asezam masa,era o masa haiduceasca unde imparteam tot fiecare ce avea puneam si mancam impreuna.
Apoi fugeam repede in livada si umpleam buzunarele cu cirese.Erau atat de mari si carnoase incat nu stiai pe care sa le alegi.Ziua trecea destul de repede,la sfarsitul zilei ne mandream care am reparat mai multe ladite. Aveam voie sa ne luam 5 Kg de fructe,pe care le culegeam seara inainte de plecare,ele erau apoi cantarite si urcate in bodoanca prafuita de fier.
Sunt amintiri simple dar incarcate de trairile copilariei,si ma bucur enorm ca am mai prins acele vremuri cand Giarmata inca mai avea Livezi.
Acum este un camp plin cu spini si ramasite ale fostelor livezi. Pamantul a fost cumparat de diferiti indivizi care l-au lasat parda spinilor.
Vreau sa va arat niste poze care vorbesc de la sine despre ce au insemnat aceste livezi pentru comunitate.
[envira-gallery id=”985″]