Imi aduc aminte gerul napraznic de acum cateva zile,atunci cand l-am intalnit pe Dl. Cozan.
Nu stiam unde locuieste, ce mananca sau cu ce se ocupa, il stiam doar un batranel de 75 de ani cu barba alba care niciodata nu mi-a cerut nimic si de care aflasem in aceea zi ca nu e tocmai bine.
In noaptea de revelion pe la 12:10 am hotarat sa mergem sa ii uram La multi Ani,am luat 4 pahare si am mers spre el.
Am intrat in incaperea intunecoasa, unde acesta zacea intr-un colt de camera pe o saltea, frigul era peste tot, fara caldura, curent ,era doar el cu gandurile lui. Cu cateva zile inainte niste oameni inimosi din vecinatate l-au gasit in aceea incapere,unde vantul sufla din toate partile, nu avea usi geamuri,caldura.
Au adunat fiecare ce au avut si au trecut la treaba, au acoperit usile si geamurile de la restul camerelor din jur cu placaj si folii, ca vantul sa nu mai sufle si i-au adus paturi si mancare, au avut grija sa nu ii lipseasca o lingura de hrana calda zilnic.
Dupa cum v-am spus mai sus, am ajuns la el in noaptea de revelion, unde am inchinat un pahar si i-am urat un an mai bun, chiar daca eram constient de starea in care se afla. Am avut speranta. Picioarele ii erau aproape degerate si nu le mai putea misca…trecand si peste asta ne-am gandit cum il putem ajuta deoarece daca in aceasta iarna ar fi ramas in acelasi loc nu cred ca ar fi reusit sa treaca peste aceasta cu bine
Imi aduc aminte de vorbele sale ,,Nu cred ca Dumnezeu ma mai tine”, in acel moment parca am inghetat, am simtit in glasul sau o tristete si ca aceea speranta a murit pentru el ca si cum nimic nu se poate mai poate face pentru el nimic ca sa fie bine. Am petrecut impreuna aproximativ 30 de minute, nasul imi inghetase, mainile la fel chiar daca eram imbracat destul de gros, incercam sa ma misc sa nu stau pe loc pentru a ma incalzi si ma gandeam oare ,,nea” Cozan ce simte, cum este? Raspunsul mi l-am putut da singur dupa cele 30 de minute petrecute alaturi de el.
Ne-am luam la revedere si am plecat spre casele noastre, unde ne asteptau mesele pline cu bucate, caldura,etc..si l-am lasam in acel colt intunecat, al nimanui, unde gerul iti taia respiratia. Tot ce ne doream era sa treaca cu bine peste aceeea noapte si sa il putem ajuta.
In zilele urmatoare am continuat sa mergem, sa il vizitam si sa ii ducem mancare calda acesta multumindu-ne mereu cu glasul sau cald. In acest timp ne gandeam la solutii prin care sa reusim sa il mutam din acel loc.
Am hotarat sa publicam in prima faza acele poze si sa cerem ajutorul oamenilor care doresc sa ajute, un batran nevoias. Da se poate dragilor, am primit zeci de mesaje de la tot felul de oameni care nu il cunosteau dar vroiau sa il ajute iar mesajul a ajuns la 60.000 de persoane si lucrurile au inceput sa se miste, sa mearga in directia buna.
Tot in aceeasi zi au fost contactate si persoane de decizie din Primarie si Consiliul Local pentru a ne ajuta, care au sarit in ajutor si drept dovada in acest moment Dl Cozan a fot relocat intr-o locuinta provizorie, in care vantul nu mai intra, are curent electric si caldura.
In acest timp foarte multi cetateni din comuna si nu numai au trecut pe la el si i-au dus fiecare ce au avut, mancare, haine,paturi etc…Daca doriti sa ii duceti haine sau alimente acum il gasiti langa sala de sport in incinta fostului Strand din Giarmata.
In acest moment zambesc si zambim cu totii cei care am fost implicati, acest lucru se datorita voua, tuturor celor care nu ati ramas indiferenti, nu ati criticat si impreuna am cautat solutii de al ajuta pe acest batranel de 75 de ani cu barba alba, care nu mai sta in frig si care nu mai are nci barba a fost barbierit, sapalat si tuns…
Va indemn sa ii treceti pragul cand aveti timp, o sa ramaneti uimiti de povestile sale de viata si de glasul sau cald.
Inchei aici multumindu-va tuturor pentru compasiunea si implicarea de care ati dat dovada.
Dl Cozan va multumeste tuturor
Da se poate si daca aprinzi un felinar pentru cineva, acesta va lumina și calea ta,iar lumea va invata sa fie mai buna.